Acasa

Nu ştiu dacă va exista vreodată un moment în care să putem trage linie de la stânga la dreapta şi să spunem: Da, dom’le, ia uite, rezultă din cele de mai sus că sigur am făcut bine pentru totdeauna, bravo nouă!

Mereu ne vom legăna din punctul Ce bine c-am plecat în punctul Mai bine rămâneam, ne vom uita cu dor şi speranță în ambele direcții, nu vom sta niciodată prea mult nici la un capăt, nici la altul, doar vom trece dintr-o parte în alta şi înapoi, mai des la început, tot mai rar pe parcurs. Dar legănatul nu cred că se va opri vreodată. Un dans pe care nu l-am cunoscut dinainte. Unul destul de asemănător cu al celor care rămân, dar se gândesc să plece. O aventură cu mici succese în fiecare zi, cu multe sâmbete în pace şi duminici cu dor, o senzație îmbătătoare de Dumnezeule, chiar am făcut asta!, un curaj nebun şi o putere nouă, care mă face să simt că de-acum pot orice – aşa e emigrarea pentru mine. – Ioana Chicet-Macoveiciuc