Aiurea-n tramvai

Anton e un copil curios și ingenios. În plus, lui nu-i e frică de cuvinte, ba chiar le rostește plin de furie și de reproș, fără să le bănuiască puterea. Așa se face că într-o zi se trezește într-o lume haotică, unde domnește o dezordine desăvârșită: expresiile își pierd sensul figurat, oamenii vorbesc aiurea-n tramvai și au obiceiuri care mai de care mai neobișnuite.

Băiatul e cât se poate de zăpăcit de ce vede: câini cu covrigi în coadă, un copil cu o piatră mare pe inimă, ospătari care servesc răbdări prăjite sau… altă mâncare de pește. Măcar nu e singur: în Țara Cuvintelor Anapoda îi are drept călăuze pe Linge-Blide, Mațe-Fripte și Zgârie-Brânză. Alături de ei, Anton trage nădejde că va găsi drumul înapoi spre casă.