Poti sa fluieri, Johanna

„Născută parcă din joacă și din curiozitate ori poate din prea multă iubire pe care uneori o simțim dar nu avem cui să o împărtășim, cartea ne îndeamnă să nu așteptăm prea mult și să ne bucurăm de tot ce ne înconjoară. Recunosc, eu plâng de fiecare dată când o citesc și plâng poate pentru că nu mai am niciun un bunic sau poate că băieții mei nu au unul aproape și tare mi-ar plăcea să ne găsim și noi unul precum a făcut Berra.

Sfârșitul poveștii, pălăria lăsată pe scaun și obiectele dispărute din camera lui Nils ne-au făcut să reflectăm împreună la momentul în care ne vom despărți de cei dragi pentru că viața nu este veșnică. Copiii au înțeles că moartea este ceva firesc și sufletele care îmbătrânesc se pot odihni în pace printre norii albi și călduroși, aproape de cer, de lună și de stele. Am strecurat această carte în sacul lui Moș Crăciun, anul trecut, în România, după 3 ani de la plecarea bunicii Maria la ceruri, am citit-o atunci și i-a ajutat mult pe cei mici să înțeleagă de ce lacrimile-mi curg de fiecare dată când ajung în acel loc, unde mă încearcă atât de multe stări, unde trăiesc un amalgam de sentimente și unde am înțeles că oricât de tare ne-am opune, viața își urmează cursul ei firesc. ”